Frunzele ciocolatii udate de ploaie dispar și ele în cromatica vremii. Imaginea toamnei colora obrajii în crizanteme, ascultând recoltele cum își făceau bilanțul în ceața răcoroasă, presărată peste boemele păduri implicate în echinocțiul tomnatic. Aleile erau îmbrăcate în acuarelă, imitând perfect un tablou de septembrie... septembrie... anotimp parfumat în dulceața dovlecilor rumeni și portocalii, în savoarea primei nuci căzute  și ultimului ardei roșu cules. Casele, mici paznici invitați la creație, dansând pasteluri. Pe scenă, îndrăgostiții mai contemplează, având pe buze, imagine de septembrie.

            Cam așa văd eu un frumos și nostalgic tablou de toamnă. Toate sunt așezate la locul lor, așteptând natura să intre pe făgaș normal. Iubesc toamna, cred că se poate observa. Nu știu de ce, dar mi-e tare dragă, mai mult decât orice alt anotimp. Poate are de-a face cu faptul că sunt născută toamna, după spusele mamei, într-o zi de miercuri, pe la unsprezece dimineața.

            Și cum toamna se numără bobocii, uite așa număr și eu zilele pline cu lumânări parfumate, cu dovleac copt la cuptor și maratoane HARRY POTTER. Cu zile pline de lumină caldă, cu weekend-uri pierdute în căutare de peisaje și muuulte eșarfe și pulovere de asortat. Cu plimbări prin parcuri, cules de mere (sau era cu furat de mere?), arome de scorțișoară și multe conuri.

            Dar voi? Iubiți toamna? Sau care este anotimpul vostru preferat și de ce?