Sunt deja în al patrulea an la agenția Europa Turism, iar turismul a devenit pentru mine un mod de viață și cred (sper) că pensia mă va prinde aici.  

       Am terminat facultatea de Științe Politice, secția Relații Internaționale și Studii Europene și nu aș fi crezut niciodată că voi ajunge să lucrez în turism și dacă cineva mi-ar fi spus vreodată că voi ajunge să lucrez în turism i-aș fi răspuns cu diplomație: „Hai mă lași?

       Aveam planuri mari, nu glumă! Visam să lucrez într-un birou de fonduri europene sau să merg cel puțin ofițer vamal (mă vede cineva în uniformă?), dar toate aceste job-uri nu s-au dovedit în concordanță cu valorile în care cred și după care mă ghidez în viață.

       În ceea ce privește lucrul într-o agenție de turism, vă pot spune doar atât: NU MĂ MAI VĂD FĂCÂND ALTCEVA. Am un orar flexibil, nefiind legată de un program fix, dar sunt în agenție atunci când este nevoie și am libertate de creație așa că imaginația-mi zburdă  în voie. În plus, cunosc o mulțime de oameni adevărați, frumoși,sunt pusă permanent în situații inedite, îmi fac prieteni tot timpul și trăiesc la maxim (ca să nu repeți „adevărat”).

       Ei, acum vine întrebarea grea: „Dar ce faci mătăluță acolo?”, Păi ce să fac, detoate. Multitasking este cel de-al doilea meu nume.

       Un travaliu zilnic de cel puțin 6-8 ore în care intră realizări de programe fiecare cu logistica lui personalizată, căutări interminabile de detectiv după hoteluri și atracții cât mai bune la prețul cel mai mic pentru turiștii noștri, munți de facturi și chitanțe, dat de detalii amănunțite viitorilor clienți, promovare non-stop pe rețelele de socializare, râs, enervat spre fiert (doar în interior), zâmbit, plâns (câteodată) până la plecările ca însoțitor de grup aproape săptămânal. Cele mai multe sunt cele din categoria de city-break, când plecăm de la final de săptămână, dar avem și excursii mai lungi de miercuri până duminică,

        Nu cred că exagerez dacă spun că anul trecut nu am stat acasă mai mult de  zece weekend-uri,, .Așa, cât degetele de la două mâini. (hai, poate și unul mic de la picior). Dar nu mă plâng și nici nu o voi face, pentru că este atât de fain!

        Însă cea mai mare satisfacție este când la finalul excursiei lumea e mulțumită, când vin și își arată recunoștința pentru experiențele avute. Ei bine, atunci, în acel moment trecător, simt că tot ceea ce fac este recompensat înzecit.

        Bine, acum să nu vă imaginați că totul este în roz, că plutesc într-un norișor pufos (cu maxim 98 km/oră, că nu avem voie mai mult) și că merg în excursii doar să mă plimb și să fac poze. Nein! Eu merg acolo la muncă și pe primul loc sunt oamenii, iar eu vin la urmă. Sunt zile în care nu ajung la baie, când nu mănânc decât seara târziu, când ajung în camera de hotel moartă de oboseală și pic de somn, dar nu-i stress, noi să fim sănătoși!

       Pe lângă toate astea, da, în excursii fac poze (muuulte poze de grup),văd locuri și orașe minunate, total diferite de cele de la noi, întâlnesc sute de oameni noi pe care îi călăuzesc în excursii, mă ocup de cazările la hoteluri, de rezervările și intrările la palate, castele, croaziere, telecabine, ba chiar chem și taxiuri (câte zece odată),dar ce fac și ce nu fac la jobul pe care îl am. Iar la o agenție de turism mică, înveți mult mai multe lucruri decât la una mare și chiar de e mică,volumul de muncă este mare (cel putin la cea la care lucrez eu) pentru că facem muuulte excursii pe an!

      Deci, cine mai vine să lucreze cu mine?

       Cel puțin până acum experiența mea a fost incredibilă, inimaginabilă, minunată! Acest„job” a devenit pentru mine unul de suflet, îmi place enorm ce fac și sper ca asta să se vadă.

           Nu uitați, călătoriile ne fac mai buni în a devein mai buni.