Oradea are cel mai bogat şi divers patrimoniu Art Nouveau din ţară, 20 de imobile fiind clasate ca monumente istorice şi este singurul oraş al României intrat în reţeaua europeană a oraşelor Art Nouveau.  No, ce să mai zic, decat haida să merem 

Pălării, rochii (de schimb) sandale, aparat foto, snack-uri, totul era pregătit, iar până acolo de la Timișoara se fac aproximativ două ore și puțin. O nimica toată zic. Plus că pe drum nu știi ce peisaj gata-gata să fie importalizat îți iese în cale. Ajunși în Oradea, am lasat mașina într-o parcare nou construită chiar lângă centru (este subterană și încă nu se plătește) și-am luat-o la pas. Am început vizita noastră cu Piata Unirii, care este o piață foarte curată și măricică, care la rândul ei “ascunde” o groază de obiective turistice: Palatul Vulturul Negru, Palatul Primăriei Oradea, Casa Kovács, Biserica cu Lună, Palatul Moskovits Adolf și fii, Catedrala Greco-Catolică “Sfantul Ierarh Nicolae și un loc grozav de făcut fotografii.

    Un al lucru foarte fain de făcut ar fi să vezi orașul de sus din Turnul Primăriei, dar din păcate clădirea și turnul sunt în renovare, așa că nu am putu să profităm de asta. Dar nu-i bai, data viitoare. După câteva poze făcute în Piața Unirii (ce zic eu câteva, au fost 100 pe puțin) am trecut Crișul Repede pentru a vedea și mai multe din ce are Oradea de oferit. Am admirat Teatrul de Stat lângă care stătea impunătoare clădirea Hotelui Astoria. Hotelul Astoria Oradea a fost construit între anii 1902-1906 de către arhitectul Ferenc Sztarill, într-un stil arhitectural eclectic cu adânci urme de secession. Vă zic, este superbă clădirea.

Am lăsat în urma noastră aceste clădiri și am intrat pe strada Republicii, care a avut mai multe denumiri: Nagy utca (Strada Mare) în anul 1727, Fő utca (Strada Principală) în anul 1890, Rakoczi út în anul 1900, sau strada Regele Ferdinand în anul 1920, iar după anul 1945 strada Republicii. Iar majoritatea palatelor de tip secession au fost construite pe această arteră: Palatul Rimanóczy Kálmán-senior, Palatul Stern, Palatul Apollo, Palatul Moskovits Miksa. Îți iau ochii, asta pot zic sigur. Dar ce mi-a tăiat mie răsuflarea a fost cu siguranță Palatul Moskovits Miksa, al cărui proiect din 1905 îi aparține arhitectului Rimanoczy Kalman jr., este unul dintre cele mai superbe exemple ale stilului secession. O clădire impresionant de frumoasă, cu accente pe care le poți admira în voie o zi întreagă. Și bineînțeles că din peisaj nu putea lipsi o înghețată bună, ca a celor de la Bianco Milano. De-li-cioa-să!

  În incursiunea noastră de o zi la Oradea am mai văzut și cetatea din Oradea, care este una dintre puținele cetăți bastionare din România, printre puținele din țară ce mai sunt folosite. Avea un observator astronomic din sec. XV  ce a stabilit meridianul zero aici timp de 200 de ani.  Cetatea Oradea a fost și este emblema orașului și punctul central al evenimentelor culturale. Se poate intra fie pe aripa de est sau aripa de vest, depinde din ce parte veniți. Intrarea in cetate este gratuită, doar daca mergeți să vizitați expozițiile înăuntru se plătește în funcție de prețul afișat. Noi am intrat la Expoziția de Arme Medievale, care by the way a fost super educativă și interesantă.

Ne-am mai plimbat prin parcurile frumoase din Oradea și am băut o cafea tare bună la Snoozz, iar apoi ne-am îndreptat spre casă. Am lăsat în urmă un oraș frumos, istoric și plin de art nouveau pe care sperăm să îl revedem și mai frumos de atât.

    Și nu uitați: Călătoriile ne fac mai buni în a deveni mai buni!